„Nu poți începe să scrii un nou capitol în viața ta dacă vei continua să citești din ultimul”.
Nimic nu merge într-o direcție la nesfârșit, la fel cum puține lucruri ajung înapoi la zero. Prin urmare, cred că este o greșeală să credem că direcția actuală care pare să ne însoțească va dura pla infinit. Gândește-te la viața ta, de exemplu, la relațiile cu ceilalți, să spunem. Există situații care ne arată că, oricât am încerca, nu putem să reconsolidăm o conexiune fragilă. Nu putem să reînviem o legătură care s-a încheiat. Și tot încercăm, căci suntem obișnuiți, fie prin educație, fie prin inconștientul colectiv care ne îndrumă adesea deciziile, să revenim constant la anterior, să încercăm să reparăm, să schimbăm, să peticim. Și nu facem altceva decât să ne încărcăm cu emoții negative.
Trebuie să ne oprim puțin, să ne dăm un pas în spate și să privim imaginea de ansamblu, cu mintea și ochii larg deschiși.
Când observăm natura exterioară și interioară cu atenție și conștientizare, putem vedea clar că totul este ciclic.
În jurul nostru putem observa cicluri în aproape orice: anotimpuri, ziua și noaptea, faze lunare, momente ale zilei, maree, mișcări astronomice, iar în interiorul nostru putem observă ciclul menstrual, ritmurile circadiene, ciclul de respirație, ciclul de activitate a organelor, fazele vieții ( copilărie, maturitate, vârstă matură și bătrânețe).
A ști să trăiesti într-un mod ciclic a fost întotdeauna o practică spirituală care dă sens vieții. Prin urmare, asumarea vieții ciclice ne ajută să ne reconectăm cu natura, să ne simțim o parte integrantă a acesteia, să o cunoaștem și să o respectăm, armonizându-ne. Dacă te uiți atent, natura îți arată ce trebuie să faci, trebuie doar să ai ochii deschiși către ea. Același mugur nu va înflori niciodată în același loc pe ramură, în aceeași formă sau culoare, va fi întotdeauna diferit, evoluat. Nici un copac nu se plânge că ii cad frunzele, pentru că știe că, după iarnă, va înflori din nou.
Viața însăși este alcătuită din ciclicitate: înfrângeri și victorii, accidentări și recuperări, ofense și complimente, tristețe și bucurie. Este important să știm să ne bucurăm de ceea ce este, conștientizând că nu este pentru totdeauna și că totul se schimbă, să nu rămânem agățați în trecut și să nu trăim doar pentru viitor. Este important să găsim în noi motivații, pasiuni, interese, resurse de tot felul. Este important să nu ne plângem de ce a fost, ci să îmbrățișăm ce poate fi. Iar secretul este capacitatea noastră de adaptare la ceea ce apare, indiferent de situație.
Căci, după ce ne cad frunzele, după ce ne acoperă zăpada, mereu vom reinflori, mai frumoși, mai bogați, mai plini de viață și culoare.
