Spunea Dostoievski. Și sunt de acord cu el.
Doar că întâi de toate trebuie să ne gândim ce înseamnă, de fapt frumusețea? Există o definiție pentru ea? E obiectivă sau subiectivă? Ține de exterior sau de interior?
Frumusețea obiectivă, cea ușor observabilă, este cea care ține de exterior. Putem spune despre o femeie că este frumoasă, despre un copil, despre o piesă de mobilier, o clădire sau o opera de artă. Este ceea ce ne încânta ochiul. Ține de simetrie, de estetică, de culori, de armonie. Ține de grijă.
Și frumusețea obiectivă are partea ei variabilă. Ține de fiecare pereche de ochi în parte. Fiecare om este construit într-un anume fel, este educat într-o anume manieră, are experiențe care îi formează percepția într-un mod sau altul. Ține de ceea ce am învățat. De aceea cred că există chiar și frumusețea “educată”. De aceea se spune adesea că frumusețea stă în ochii privitorului. Și este cât se poate de adevărat, pentru că de fapt, frumusețea atinge mereu dincolo de vizual.
Frumusețea legată de obiecte e ușor de definit, prin prisma fiecărui om în parte. În funcție de background, de personalitate, de “gust”, un lucru poate fi definit sau nu ca fiind frumos.
Frumusețea legată de ființe în general și oameni în particular, este un subiect sensibil și foarte des dezbătut.
Oamenii de știință au definit frumusețea ca fiind un set de reguli ce țin de simetrie.
Simetria arată “normal” pentru noi, așa că ne place. Spre exemplu, distanța dintre ochi, sau dintre ochi și gură. Dimensiunile sunt un factor important în ceea ce privește definirea frumuseții, nu ne plac niște ochi prea mici sau excesiv de mari, nu ne plac buzele prea subțiri, nasul mare nu e tocmai un simbol al frumuseții estetice, și tot așa. Frumusețea, în generalitatea percepției ei, ține de proporții. Vom considera un om frumos acel om care are cel puțin trăsăturile faciale plăcut echilibrate. Acel om care are un trup clădit armonios. Atracția către fizionomii placute există încă din copilărie, iar studiile au arătat că până și bebelușii petrec mai mult timp privind o față frumoasă decât una mai puțin atrăgătoare. Bineînțeles, percepția asupra frumuseții ține și de ceea ce am învățat și la ce anume am fost expuși.
Dincolo de simetrie și de proporții, vom vorbi despre frumusețe ca și concept subiectiv, care ține de emoții, senzații și idealuri. Ține de ceea ce se naște în noi, ca reacție. Vom vorbi despre frumusețea așa cum o percepem nu doar la alții, ci și la noi.
Ați observat cum o persoană poate fi frumoasă fără a fi neapărat spectaculoasă fizic? Ați observat cum o persoană poate atrage priviri și “suci” minți fără a fi neapărat încadrată în standardele perfecțiunii?
Asta ține doar de percepția de sine, de încredere și de curaj. Nu mai ține de standardele fizice. Ține de capacitatea de a te vedea frumos, puternic și apt să faci orice îți dorești. Ține de abilitatea de a îți atinge visele. Poți avea trăsături perfecte și corp de fotomodel, dacă înăuntrul tău nu îți conștientizezi valoarea, nu îți vezi frumusețea așa cum e ea, dar mai ales, dacă nu o hrănești, exteriorul se va stinge. Am întâlnit frumuseți deosebite, care erau “șterse”. Pentru că le era teamă, pentru că mergeau cu umerii aplecați, pentru că țineau privirea în jos, pentru că nu erau în contact cu ele.
Frumusețea ține de grija față de tine. Și față de cei din jur.
Dar trebuie să începi cu grija față de tine, căci, știm bine, totul pleacă de la iubirea de sine. Am spus-o, o spun și o voi mai spune, până va deveni lait motiv.
Astfel că privește-te că pe o opera de artă în progres continuu. Nu există pauză în evoluție și în învățare. În a învăța cum să te uiți la tine, cum să te iubești, cum să te creezi și să te recreezi. Cum să ai încredere în forțele proprii, cum să te hrănești fizic, mental și spiritual, deoarece frumusețea iși are sursa în aceste trei izvoare și toate trebuie urmărite cu multă grijă. Corpul mereu îți va spune ce are nevoie, mereu îți va vorbi, trebuie doar să ai răbdare să îl asculți. Să îi înveți semnalele. Să îi oferi ce îi trebuie: mâncarea care îi trebuie, apa care îi trebuie, somnul obligatoriu, mișcarea fizică fără de care nu poate să susțină efortul la care îl supui zi de zi.
Ne suprasolicităm fără să ne dăm seama și nu facem pauză pentru a sta de vorba cu noi. Pentru a ne întreba ce ne lipsește. Trebuie să știm ce ne lipsește, pentru a putea da. Motorul are nevoie de combustibil pentru că mașina să meargă, așa și organismul nostru. Avem nevoie de echilibru, de constanță, de pasiune. Oamenii pasionați sunt vii. Sunt frumoși. Le ard ochii a viață și zâmbetul lor luminează totul în jur. Sunt solari. Oamenii încrezători sunt frumoși. Oamenii veseli sunt frumoși, căci au culoare în viață. Oamenii sinceri sunt frumoși. Oamenii curioși sunt frumoși. Suntem toți frumoși, fără doar și poate.
Așa că, frumosul meu, frumoasa mea, apleacă puțin urechea la mine, am ceva să îți spun: Trezește-te! Trezește-te fără snooze, întinde-te că o pisică leneșă, ridică-te din pat ușor, fă-ți cafeaua, mergi la oglindă, privește-te, zâmbește-ți sincer, bea-ți cafeaua, mănâncă un fruct, cânta la dus, îmbracă-te cu ce îți stă bine, aranjează-ți părul, fugi la muncă, nu te enerva inutil, zâmbește, fii activ, bea apă, ajută, dozează-ți energia, zâmbește, mergi drept, poarta-ți privirea senină și încrezătoare, bucură-te de orice lucru mic, fă sport, ieși în parc, respiră adânc, privește oamenii, oferă-le din energia ta, mângâie un cățel, miroase o floare, fă-ți o prăjitură, fii recunoscător, dansează, zâmbește, iubește ! Fii frumos, lumea e a ta! Salveaz-o!
TE iubesc.
