Mulți oameni se plâng de viața lor și spun că o doresc altfel.
Cu toate acestea, observându-i din afară, îmi dau seama că nu fac nici cea mai mică acțiune pentru a iniția schimbarea mult dorită și am senzația că, de fapt, sunt doar cuvinte, spuse probabil într-o conversație la cafea. Pentru că știu sigur, așa cum spune englezul, că „where there’s a will, there’s a way”, adică, mai pe românește, dacă vrei, poți!
Mulți tânjesc să sosească viitorul ca și cum ar fi un spațiu magic de timp în care toate problemele sunt rezolvate. Ei tânjesc să vină vinerea, vara, sărbătorile de Crăciun sau mai știu eu ce alt eveniment. Ei cred că atunci când vor reuși să se mute în casa lor de vis vor fi fericiți, cred că promoția mult așteptată va aduce în cele din urmă și satisfacția, cred că vor atinge fericirea după ce se vor căsători sau vor avea copii . Nimic mai fals…căci totul este, de fapt, un transfer al mulțumirii noastre în factori externi. Punem fericirea noastră pe umerii altora. Și astfel, între o speranță și o iluzie, viața se scurge, încărcată de nemulțumiri, frustrări, compromisuri prea mari, consumarea în „relații de dragoste” și în sloganul „love my job”, și deseori, când toate acestea se termină, ne mirăm, apoi ne înfuriem și la final ne întrebăm, amar, „De ce?”.
Consider cu tărie că dacă vrem ceva cu adevărat, să începem imediat drumul, fără să așteptăm momentul perfect. Dacă așteptăm condiții meteo optime, probabil că nu vom ajunge niciodată la destinație. Iar călătoria este cu atât mai fascinantă cu cât trecem și prin ploi, și prin furtuni, și ninsori, și soare arzător. Pentru că ne dovedim nouă înșine că putem face orice.
Când ne este frică să ne deplasăm în direcția viselor noastre, ne consolăm cu ideea că, la un moment dat, vor veni cele mai favorabile condiții. Astfel că așteptăm să vină luni să începem o dietă, nu mergem la doctor că încă nu ne doare rău, nu este momentul să facem un copil că nu am cumparat o casă! Așteptăm să vină Revelionul pentru a ne crea planuri noi, așteptăm să vină weekendul pentru a ne distra. Când ne confruntăm cu o situație spinoasă care ne face să ne simțim rău, preferăm să sperăm că se va schimba ceva din afară, că va sosi ceva/cineva să ne salveze, „un prinț pe un cal alb” sau „ zâna cu bagheta magică”. Este frumos să citim basme, dar nu să trăim în ele. Rareori conștientizăm că salvatorul sunt EU… și învățăm anevoie că nimic nu se va schimba dacă nu vom începe să muncim pentru visele noastre. Citim diferite cărți, care sperăm că ne vor influența în bine viața, visând că într-o zi și noi vom face cutare lucru, fix că eroul din carte. Dar cărțile sunt ficțiune, pentru că nu noi suntem acolo. Ascultăm discursuri motivaționale, în speranța că vom muta munții din loc la final. Adesea sperăm în van, iar dezamăgirea este cu atât mai profundă.
Luarea unei decizii în a face primul pas pune în mișcare o serie de condiții care ne determină să ne îndeplinim dorințele. Iar aceste condiții presupun schimbare. Cutremur. Schimbarea este tare greu de digerat, și pentru noi, și pentru cei de lângă noi. Una din greșelile pe care cei mai mulți le facem este că mereu căutăm aprobări pentru viață noastra, iar asta este din cauză că, în adâncul sufletului nostru, încercăm să fugim de asumare. Dacă vrei neapărat o părere despre ceva, mergi fie la cineva care nu te cunoaște îndeaproape, căci poate vedea situația din alt unghi și îți poate da niște sfaturi obiective, fie la cineva despre care știi sigur că poate gândi la rece și îți dorește binele. Suntem fiinte sociale, avem nevoie de confirmare, de validare, este perfect în regulă să ne dorim să fim acceptați și iubiți. Însă, dincolo de asta, trebuie să învățăm să ne validăm noi pe noi, să ne dărâmăm și să ne construim din nou, să ne asumăm ceea ce alegem, să nu fugim, să ne privim și să ne (re)descoperim în toată puterea și frumusețea noastră.
Să învățăm să fim adulți. Iar prin asta definesc conștientizare, responsabilizare, punere în mișcare!
Sfatul pe care îl dau, și îl dau din suflet, este următorul: Trăiește în prezent. Bucură-te de aici și acum, fără a rămâne agățat în trecut și fără a depinde de viitor. Creează-ți un mindset pozitiv și proactiv. Prinde oportunitățile, fii atent la oameni, fii în contact cu tine. Fii optimist, dar nu unul naiv, care nu-și asumă decizii și crede că problemele se vor rezolva de la sine, căci această atitudine are toate șansele să te transforme într-un pesimist convins. Încearcă să fii un optimist realist, care știe foarte bine riscurile și le ia în calcul. Astfel vei putea să te bucuri de trandafiri, ferindu-te de spini.
Nu lăsa experiențele neplăcute să te schimbe într-un om trist, nu lăsa momentele dureroase să îți stingă lumina din ochi. Toți avem clipe grele, toți avem zile dificile, toți avem obstacole. Sunt doar lecții din care să învățăm. Să învățăm că suntem mai puternici decât credem și că nu avem nevoie decât de încredere în noi. Și de un zâmbet. Mereu de un zâmbet.
